Dacă Brătienii și Goleștii făceau și desfăceau politica Țării, la București, în eșalonul secund, la Pitești, erau oamenii lor de partid, agreați, fie în funcția de primar, fie în cea de prefect. De la un anumit moment dat, și Conservatorii vor avea un cuvânt de spus (după mandatul de 12 ani de premier al lui I.C. Brătianu, 1876-1888).
După alegerea lui Cuza ca domnitor, a fost numit (oficial, ales) primar de Pitești Gh. Enescu. Cine era acesta? Ghiţă Enescu era cumnatul lui Ion C. Brătianu, căsătorit cu Zinca. După ce și-a făcut ucenicia ca primar, căpătând experiență, va fi, ulterior, în mai multe rânduri, deputat şi senator de Piteşti sau de Argeş.
Dacă în primul episod am prezentat primii conducători ai orașului Pitești (numiți: „căpitani de oraș”, „ispravnici”, „cluceri”, „postelnici”, „serdari”, „paharnici”, „căminari”, „polcovnici”) și, mai apoi, ai Consiliului Local Pitești („maghistratul orășenesc”, înființat în 1831), de această dată vă prezentăm numele primarilor, viceprimarilor și al prefecților de Argeș de la Cuza până la 1900 (ca să nu abuzez cu activitatea Brătienilor, bine consemnată de istorie). Cu excepția primarului Eftimie Ionescu și a prefectului Mihail Manolescu, cei care au înființat Parcul Trivalea, numele tuturor celorlalți vor fi înghițite de istorie, fiind uitate. A mai rămas, dar în istoria literară, numele lui C. Racoviță, dar acesta e legat, trist, de… Eminescu.
Este tare greu de scris despre aceștia, în lipsa unor documente istorice. Dacă despre Brătieni sau Golești găsești monografii cu dedicație sau multe pagini în tratatul de „Istoria Românilor” (în 11 volume impozante), despre diverși primari ai Piteștiului nu găsești nici măcar… perioada corectă în care au condus destinele urbei, darămite alte amănunte. Sunt multe de cercetat în arhive. Un amănunt: era obligatoriu, în acea perioadă, că onor consilierii locali (11 la număr la Pitești, funcție de numărul populației), să știe să scrie și să citească!
Așadar, din vremea lui Cuza până la 1900, au urmat ca primari de Pitești următorii: C. Papadopol (1865), Petre Cicropide (1865), Theodor Naum (1874), Dimitrie Busuiocescu (1876), C. Lerescu (înrudit cu Brătienii, 1877-1878), N. Viișoreanu (1882), Ion I. Rădulescu (1883-1884), N. Constantinescu (1885-1886), Agate Vasiliu (1891), N. Nanoescu (1892), Lambe Purcăreanu (1892), Eftimie Ionescu (1892), Al. N. Nanu (1896-1897), M. Botescu (1897), Eftimie Ionescu (1898-1900), I.P. Constantinescu (1900), G. Hagiescu (1900), Eftimie Ionescu (1900-1901).
În 1886 apare o instituție nouă administrativă, cea de ajutor de primar (viceprimar), constatându-se că primarii aveau nevoie de ajutor pe linie executivă. Iar viceprimari de Pitești au fost, în acea perioadă: Gh. Negulescu (1886), Nae Constantinescu (1887), Constantin Homoriceanu (18888), N.N. Serafmim (1889-1890), Al. Vestenian (1891), Gh. Cazan (1892), N. Nanoescu (1893) și B. Lăzărescu (1898).
Ca prefecți, îi enumerăm aici pe: N. Protopopescu (1861), Daniil Chirițescu (1862), Vasile Hiotu (1862), A. Gorevoy (1863), Constantin Vărzaru (1865), Daniil Chirițescu (1865), A.T. Zissu (1869), C. Racoviță (1877-1879), Nițulescu (1879), A. Budișteanu (1882), Negulescu (1885), Alexandru Chirculescu (1887), Dimitrie G. Verna (1890), Gh. Hagiescu (1893), Nicu Manu (1895), Mihail Manolescu (1896-1897) și Ion Comăneanu (1898-1900).
(va urma)
Nota redacției: din volumul în curs de elaborare „Istoria primarilor de Pitești și a parlamentarilor din Argeș”, de Jean Dumitrașcu
